O parte din istoria IGI

Inspectoratul General pentru Imigrări este o structură de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, subordonată Ministerului Afacerilor Interne. Activitatea sa este reglementată de Legea nr. 118/2012, care aprobă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 18/2012, ce modifică Ordonanța de Urgență nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor. Această lege a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012.

Creat prin reorganizarea Oficiului Român pentru Imigrări, Inspectoratul General pentru Imigrări are rolul de a implementa politicile naționale în domeniul migrației, azilului și integrării străinilor, respectând legislația specifică.

Inspectoratul oferă un serviciu public, dedicat interesului persoanelor și comunității, sprijinind instituțiile statului și acționând exclusiv în baza și în conformitate cu legea.

Inspectoratul General pentru Imigrări beneficiază de un personal experimentat, compus din polițiști și personal contractual, coordonat de o conducere activă, implicată în cooperarea regională și internațională. Aceasta contribuie la dezvoltarea unor sisteme de azil eficiente în estul și sud-estul Europei.

La nivel organizațional, Inspectoratul include, pe plan central, direcții, servicii și alte structuri funcționale. La nivel teritorial, este reprezentat de centre regionale pentru proceduri și cazarea solicitanților de azil, centre pentru cazarea străinilor aflați în custodie publică, precum și structuri județene (la nivel central DIMB – Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, 15 Servicicii și 26 de Birouri teritoriale).

În anul 1903, Adunarea Deputaților a adoptat „Legea asupra organizării Poliției Generale a Statului”, marcând o etapă importantă în reorganizarea acestei instituții. Prin „Regulamentul asupra serviciului de poliție la punctele de fruntarii, în porturi și gări”, s-a înființat Poliția de Frontieră, Gări și Porturi. Aceasta avea ca misiune prevenirea intrării emigranților socialiști expulzați din alte țări și combaterea acțiunilor de spionaj îndreptate împotriva statului român. Totodată, reglementa intrarea și ieșirea străinilor în/din țară, vizând identificarea elementelor ce reprezentau un risc pentru siguranța națională.

În contrast cu migranții care părăsesc țările de origine din motive economice, refugiații sunt persoane forțate să-și abandoneze legăturile cu patria lor din cauza temerilor legate de conflicte armate, persecuții rasiale, religioase, naționale sau politice.

După 1989, odată cu orientarea României spre valorile democratice, prin Legea nr. 46/1991, țara noastră a aderat la Convenția de la Geneva din 1951. În plus, Constituția din 1991, la articolul 18, alin. (2), consacră dreptul de azil, reglementându-l conform legislației interne și tratatelor internaționale la care România este parte.

Pentru a armoniza legislația națională cu standardele internaționale privind protecția refugiaților, România a adoptat, la 3 mai 1996, prima lege privind statutul și regimul refugiaților. Aceasta a permis delimitarea clară între persoanele eligibile pentru statutul de refugiat și cele care abuzau de acest sistem pentru a-și legaliza temporar șederea în drumul spre alte țări occidentale.

Ziua de 7 aprilie, desemnată ca Ziua Inspectoratului General pentru Imigrări, are o semnificație specială, fiind legată de publicarea primului act normativ care a reglementat regimul juridic al străinilor în România. „Legea asupra străinilor”, apărută în Monitorul Oficial nr. 6 din 7 aprilie 1881, marchează începuturile unui cadru legislativ dedicat gestionării prezenței și drepturilor străinilor pe teritoriul României.

Această dată simbolizează nu doar momentul în care România a început să trateze oficial problematica străinilor, dar și evoluția continuă a acestui domeniu. Legea din 1881 a pus bazele pentru reglementările moderne privind migrația, azilul și integrarea, adaptându-se în timp la schimbările economice, politice și sociale.

Ziua Inspectoratului General pentru Imigrări este un prilej de a reflecta asupra contribuției istorice și actuale a instituției la gestionarea migrației și protecția refugiaților. Prin această celebrare, Inspectoratul onorează tradiția și reafirmă angajamentul său față de gestionarea eficientă a migrației și respectarea drepturilor fundamentale ale străinilor, conform standardelor internaționale.

Acest moment aniversar evidențiază și rolul activ al Inspectoratului în protejarea siguranței statului român, asigurând totodată un echilibru între nevoile străinilor și cerințele legale, astfel încât să

De menționat este faptul că Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) are o istorie îndelungată, care reflectă evoluția politicii de migrație și integrare a străinilor în România, în concordanță cu schimbările politice și sociale ale țării. De la înființarea sa și până în prezent, IGI a fost martorul și participantul activ la transformările legislației și structurilor instituționale din domeniu.

În perioada interbelică, România a reglementat migrația printr-o serie de acte normative, iar în perioada comunistă, controlul asupra străinilor și emigranților a fost severizat, cu scopul de a proteja regimul de posibile amenințări externe. După 1989, o dată cu căderea regimului comunist, România a început procesul de tranziție către valorile democratice și integrarea în structuri internaționale, ceea ce a impus reformarea și modernizarea legislației privind imigranții și refugiații.

În 1991, România a adoptat Legea nr. 46/1991, iar în 1996 a adoptat prima lege privind statutul și regimul refugiaților, ce a permis separarea clară a persoanelor care îndeplinesc condițiile pentru acordarea statutului de refugiat de cele care abuzau de sistem. În acest context, Inspectoratul General pentru Imigrări a avut un rol cheie în implementarea noii legislații, având responsabilități de gestionare a proceselor de acordare a azilului și integrare a străinilor.

După aderarea României la Uniunea Europeană în 2007, IGI a continuat să se adapteze la cerințele și reglementările europene, consolidându-și rolul în gestionarea fluxurilor de migranți și asigurarea protecției celor care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de azil. În această perioadă, IGI a participat activ la cooperarea internațională în domeniul migrației, având un rol important în implementarea și respectarea standardelor internaționale privind drepturile refugiaților și imigrarea.

Astfel, IGI a evoluat de la o structură care controla fluxul migratoriu pe baza unor reglementări stricte, în perioada interbelică și comunistă, la o instituție modernă, care respectă principiile de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor și se aliniază la standardele internaționale. Astăzi, Inspectoratul General pentru Imigrări continuă să joace un rol esențial în protejarea securității naționale și în asigurarea unui sistem de azil eficient, echitabil și conform cu legislația europeană și internațională.